RELATIILE DE DEPENDENTA (placere vs. nevoie)
Aprilie 23rd, 2007
Nevoie:
- ceea ce se cere, se impune sa se faca, trebuinta, necesitate, cerinta
- chestiune, situatie, afacere a carei rezolvare are caracter urgent, presant
Placere:
- actiunea de a placea si rezultatul ei
- stare afectiva fundamentala determinata de satisfacerea unor tendinte, a unor cerinte vitale
- sentiment sau senzatie de multumire, de bucurie provocata de ceva care satisface gustul sau dorinta
Relatia de dependenta este aceea in care cel putin unul din parteneri isi imagineaza ca nu poate trai fara celelat. Predispusi la astfel de relatie sunt oamenii cu personalitate de tip dependent. Voi incerca sa explic in continuare mecanismele prin care se ajunge la o astfel de relatie.
Cuvantul dependenta este folosit in sens peiorativ in zilele noastre, in care sunt promovate individualismul si independenta. Totusi psihologii au aratat ca adevarata independenta nu este nici posibila, nici dezirabila. Toti avem nevoie intr-o oarecare masura de aprobare, empatie, admiratie si confirmare pentru a ne sustine si a ne regla stima de sine.
Indivizii cu personalitate dependenta sunt incapabili sa i-a decizii pe cont propriu, de regula sunt submisivi, au in permanenta nevoie de reasigurare si nu pot functiona fara cineva care sa aiba grija de ei.
Criteriile de diagnostic pentru personalitate dependenta:
Un comportament dependent si submisiv, in cea mai mare parte din timp, care incepe in adolescenta si contine in diverse contexte cel putin cinci din urmatoarele:
1. incapacitate de a lua decizii de zi cu zi, fara un numar exagerat de sfaturi si reasigurari din partea celorlalti
2. preferinta de a-I lasa pe ceilalti sa ia decizii importante pentru propria persoana ( de ex. unde sa locuiasca, ce slujba sa accepte, etc.)
3. aprobarea altor persoane, chiar daca cred ca acestea grsesc, din cauza fricii de a nu fi respinsi
4. dificultate de a initia proiecte sau de a face lucruri pe cont propriu
5. se ofera voluntari sa faca lucruri neplacute cu speranta de a-I face pe ceilalti sa-I placa
6. se simt inconfortabil si neputinciosi cand sunt singuri, sau fac eforturi disperate sa evite singuratatea
7. se simt devastati si neputinciosi cand termina o relatie
8. preocupare foarte mare pentru a nu fi abandonati
9. sunt raniti cu usurinta de critici si dezaprobari.
Tulburarea de personalitate dependenta este rareori diagnostic singular. Adesea se asociaza cu tulburare distimica, depresie si anxietate. Deasemenea este frecvent diagnosticata impreuna cu alte tulburari de personalitate ca borderline, histrionica si evitanta.
Multi dintre pacientii cu personalitate dependenta au crescut in familii in care parintii le-au comunicat intr-un fel sau altul ca independenta este periculoasa. Mamele supraimplicate si prea intruzive sunt obisnuite in acest grup de pacienti. Pacientii cu personalitate dependenta au un istoric de recompense subtile pentru pastrarea loialitatii fata de parinti si de respingere subtila in cazul tentativelor de separare si independenta.
Oamenii cu personalitate dependenta sunt infricosati de abandon, se agata de partenerii de viata si se simt pierduti in absenta acestora. Daca sunt abandonati, de regula reactioneaza pur si simplu stand si plangand.
Ce anume legat de independenta si separare ii inspaimanta pe acesti pacienti? Dependenta adesea mascheaza agresivitatea. Ea poate fi vazuta ca o formatiune de compromis intre nevoia de ingrijire si ostilitate, care este concomitent exprimata. Persoanele de care sunt dependenti acesti pacienti, resimt cererile acestora ca ostile si enervante.
Comportamentul dependent poate fi si un fel de a evita repetarea unor experiente traumatice din trecut.
In orice relatie exista nevoie si placere. Nevoile satisfacute de o relatie sunt de regula nevoia de afectiune, de ingrijire, de socializare, de siguranta, sexuala. Placerea dintr-o relatie este cea care face relatia reusita. Placera de a petrece timpul cu partenerul, de a sta de vorba, de a face lucruri impreuna, de a face sex. V-ati gandit vreodata cat este placere si cat este nevoie in relatiile dumneavoasta? O relatie este buna atata vreme cat nevoile sunt satisfacute si exista si placere. Daca intr-o relatie nu exista placere dar nevoile sunt satisfacute, acea relatie poate fi inca considerata in regula ( la limita). In momentul in care intr-o relatie sunt satisfacute unele nevoi, dar exista un grad important de neplacere, este o relatie de dependenta. In cazul acestor relatii nevoile sunt atat de mari, incat oamenii implicati sunt dispusi sa suporte un grad important de disconfort pentru implinirea acelor nevoi. Din fericire, acesta este doar unul din modurile in care nevoile pot fi satisfacute. In urma unui proces psihoterapeutic fiecare isi poate gasi metode mult mai putin dureroase pentru implinirea acestor nevoi si disponibilitatea lor de a suporta disconforturi scade considerabil. Pentru a intelege mai bine cele spuse aici , am sa citez un capitol din “ Arta de a iubi” a lui Don Miguel Ruiz.
Bucataria magica
Imaginati-va ca aveti acasa o bucatarie magica, in care puteti obtine pe loc orice fel de mancaruri, din orice colt al lumii, in orice cantitati. Cu o asemenea bucatarie nu mai aveti cum sa va faceti griji legate de mancare; orice doriti apare instantaneu pe masa. Evident, sunteti foarte generos cu mancarea dumneavoastra, pe care o daruiti neconditionat altor persoane, fara a astepta nimic din partea lor. Oricine intra in casa dumneavoastra este invitat la masa, din simpla placere de a impartasi aceste alimente. In acest fel, casa dumneavoastra este intotdeauna plina cu oameni care vin sa manance in bucataria dumneavoastra magica.
Intr-o zi, cineva bate la usa. Este o persoana de sex opus care a adus o pizza. Ea vi se adreseaza: “ Hei, vrei aceasta pizza? Am sa-ti dau tie aceasta pizza daca ma lasi sa-ti controlez viata, daca accepti sa faci tot ce voi spune eu. Nu o sa-ti mai fie niciodata foame, caci eu voi aduce pizza in fiecare zi. Tot ce ai de facut este sa te porti frumos cu mine.”
Va puteti imagina reactia dumneavoastra? In bucataria dumneavoastra puteti obtine pe loc aceeasi pizza, ba chiar una mai buna. Iar aceasta persoana vine si va ofera hrana, daca acceptati sa faceti tot ce spune ea. Probabil o sa radeti si o sa-I spuneti: “ Nu multumesc! Nu am nevoie de mancarea ta. Am suficienta mancare. Poti intra in casa mea si poti manca orice doresti, iar eu nu am sa-ti cer nimic in schimb. Nu voi face insa niciodata ceea ce doresti tu sa fac. Nimeni nu ma poate manipula cu ceva de mancare.”
Acum imaginati-va exact opusul situatiei de mai sus. Au trecut cateva saptamani de cand nu ati mancat. Sunteti foarte flamand si nu aveti nici un ban pentru a va cumpara de mancare. Aceasta persoana vine la dumneavoastra cu o pizza si va spune: “ Hei, ti-am adus de mancare. Singura conditie ca sa primesti aceasta pizza este sa faci ce spun eu.” Pizza miroase foarte apetisant, iar foamea dumneavoastra este maxima. Va decideti sa acceptati hrana si sa faceti ce spune persoana respectiva. Dupa ce mancati, ea va spune: “ Daca vrei, iti mai aduc. Dar va trebui sa faci tot timpul ceea ce iti cer eu.”
Acum aveti de mancare, dar s-ar putea ca maine sa nu mai aveti, asa ca acceptati sa faceti tot ce vi se cere. Deveniti astfel un sclav din cauza mancarii, pentru ca aveti nevoie de hrana. Dupa o vreme incepeti totusi sa aveti indoieli: “ Ce m-as face eu fara pizza mea? Nu as putea trai fara aceasta pizza. Ce se va intampla daca partenerul meu va da altuia aceasta pizza, pizza mea?”
Imaginati-va acum ca in loc de hrana avem de-a face cu iubirea. Sa spunem ca in inima dumneavoastra exista foarte multa iubire. Nu numai ca va iubiti pe dumneavoastra, dar iubiti intreaga lume. O iubiti atat de mult, incat nu mai aveti nevoie practic de iubirea altcuiva. […..] cineva va bate la usa si spune: “ Hei, ti-am adus niste iubire. Poti avea iubirea mea, dar numai daca vei face ceea ce iti spun eu.”
Daca sunteti dja plin de iubire, care va fi reactia dumneavoastra? Probabil veti rade si ii veti raspunde: “ Multumesc, dar nu am nevoie de iubirea ta. [……]
Dar ce se intampla daca dumneavoastra tanjiti dupa iubire, daca inima dumneavoastra este complet goala, iar altcineva vine si va spune; “ Vrei putina iubire? Uite, iti ofer eu niste iubire, dar numai daca accepti sa faci ceea ce iti spun eu.” Daca tanjiti cu adevarat dupa iubire, si daca apucati sa gustati putin din iubirea altuia, atunci veti fi dispus sa faceti orice pentru acea iubire. Unii oameni sunt atat de goi incat sunt dispusi sa-si vanda chiar sufletul pentru putina atentie.
Inima omului este la fel ca bucataria magica din metafora de la inceput.
Psihoterapie
Martie 24th, 2007
Este o forma de tratament al tulburarilor psihice. Scopul ei major este acela de a ajuta bolnavul sa dezvolte intelegere, in legatura cu conflictele inconstiente, care se manifesta ca simptome si sa dezvolte pattern-uri adulte de interactiune si comportare.
Psihanaliza: Este cel mai intensiv si riguros dintre tipurile de terapie. Pacientul este vazut de trei pana la cinci ori pe saptamana, in general pentru un total de cel putin cateva sute de ore,de-a lungul unui numar de ani. Pacientul sta culcat pe canapea, iar terapeutul sta mai in spate, in afara campului vizual al bolnavului. Pacientul incearca sa spuna liber si fara sa se cenzureze tot ceea ce-I trece prin minte, sa asocieze liber, pentru a-si urmari sirurile de ganduri cat mai in profunzime posibil, pana la cele dintai radacini ale lor. De asemenea, pacientul face asocieri in legatura cu continutul viselor si cu sentimentele de transfer evocate in cursul procesului. Analistul foloseste interpretarea si clarificarea pentru a ajuta pacientul sa-si lucreze si rezolve conflictele care ii afectau viata, adesea in mod inconstient. Psihanaliza necesita ca bolnavul sa fie stabil, bine motivat, volubil si cu capacitate de a se privi pe sine. Pacientul trebuie, de asemenea, sa fie capabil sa tolereze stressul generat de analiza fara sa regreseze sau sa se tulbure prea mult ori sa devina prea impulsiv.
Psihoterapia orientata psihanalitic: Se bazeaza pe aceleasi principii si tehnici ca si psihanaliza clasica, dar este mai putin intensa. Exista doua tipuri: psihoterapia orientata spre constientizare sau expresiva si psihoterapia suportiva sau relationala. Pacientii sunt vazuti de una sau doua ori pe saptamana, sezand pe scaun, cu fata catre terapeut. Scopul- rezolutia conflictului psihologic inconstient- este similar cu acela al psihanalizei, dar se pune mai mult accent pe chestiunile realitatii de zi cu zi. Pacientii potriviti pentru psihanaliza sunt potriviti si pentru acest tip de terapie, la fel ca si bolnavii cu o gama mai larga de probleme simptomatice si caracteriologice. Pentru aceasta terapie sunt potriviti si pacientii cu tulburari de personalitate.
In psihoterapia suportiva elementul esential este sprijinul, suportul, si nu dezvoltarea intelegerii ( constientizarii). Acest tip de terapie este adeseori tratamentul de electie al bolnavilor cu vulnerabilitati serioase ale egoului, in special al pacientilor psihotici. Bolnavii aflati intr-o situatie de criza, cum ar fi doliul acut, sunt si ei potriviti. Terapia poate fi continuata pe termen lung si poate sa dureze multi ani, in special in cazul pacientilor cu probleme cronice. Suportul poate sa ia forma fixarii de limite, cresterii testarii realitatii, reasigurarii, sfaturilor si ajutorului pentru dezvoltarea abilitatilor sociale.
Psihoterapia dinamica scurta: este un tratament pe termen scurt, care consta in general in 10 pana la 40 de sedinte pe parcursul unei perioade mai scurte decat un an. Scopul, bazat pe teoriile freudiene, este acela de a dezvolta intelegerea conflictelor subiacente; intelegerea duce la modificari psihologice si comportamentale.
Aceasta terapie este mai confruntationala decat celelate terapii orientate catre constientizare, prin aceea ca terapeutul este foarte activ in sensul directionarii repetate a asocierilor si gandurilor pacientului catre ariile conflictuale. Numarul de ore este stabilit explicit de catre terapeut si pacient inainte de inceperea terapiei, iar ca focus al terapiei se alege o arie de conflict specifica, circumscrisa. Nu se incearca obtinerea unor scimbari mai extinse. Pacientii potriviti pentru aceasta terapie trebuie sa fie capabili sa defineasca o problema specifica, centrala, careia sa I se adreseze terapia si trebuie sa fie bine motivati, cu capacitate de a se privi pe sine si capabili sa tolereze cresterea temporara a anxietatii sau a tristetii pe care o poate evoca acest tip de terapie. Pacientii care nu sunt potriviti ii include pe cei cu structuri fragile ale egoului (de ex. pacientii suicidari sau psihotici) si pe cei cu control deficitar al impulsurilor (de ex. pacientii borderline, cei care abuzeaza de substante si personalitatile antisociale).
Atacul de panica
Martie 5th, 2007
Cand avem un atac de panica?
Avem un atac de panica atunci cand simtim o frica intensa sau discomfort in timpul carora 5 sau mai multe din urmatoarele simptome apar brusc si ating maximul de intensitate in 10 minute:
1. palpitatii
2. transpiratii
3. tremuraturi
4. senzatie de sufocare
5. senzatie de soc
6. durere in piept
7. greata sau dureri abdominale
8. ameteala sau lesin
9. senzatie de ireal sau de detasare de sine
10. frica de a nu pierde controlul sau de a nu inebuni
11. frica de moarte
12. amorteli
13. bufeuri
Atacul de panica provine dintr-o aparare nereusita impotriva impulsurilor generatoare de anxietate. Ceea ce este initial un semnal moderat de anxietate, devine un sentiment coplesitor de panica completat cu simptome somatice. Teoria psihanalitica considera ca agorafobia ( frica de a fi singur in spatii deschise) apare datorita pierderii unei persoane importante in copilarie si a unui istoric de anxietate de separare. Situatia de a fi singur in public reinvie frica din copilarie de a nu fi abandonat. Separarea traumatica din timpul copilariei poate afecta dezvoltarea sistemului nervos al copilului, astfel incat, el devine predispus la anxietate la maturitate.
Multi pacienti descriu atacul da panica ca neavand nici o legatura cu tristetea, ca si cum nici un factor psihologic nu ar fi implicat, dar explorarea psihodinamica adesea reveleaza un trigger psihologic clar pentru atacul de panica. Desi atacul de panica este corelat neurofiziologic cu locus ceruleus, debutul sau este in general legat de factori de mediu sau psihologici. Pacientii cu atacuri de panica au o incidenta mai mare a evenimentelor de viata stresante, in special pierderi, comparativ cu alti oameni, in lunile de dinaintea debutului atacurilor de panica. Mai mult decat atat, acesti pacienti traiesc evenimentele stresante cu un discomfort mai mare decat cei care nu fac atacuri de panica.
Ipoteza ca evenimentele psihologice stresante produc modificari neurofiziologice in tulburarea de panica este sustinuta de studii pe perechi de femei gemene. Rezultatul cercetarilor reveleaza ca atacul de panica este frecvent asociat cu separare de ambii parinti sau moartea lor inainte de varsta de 17 ani a copilului. Separarea de mama in copilaria mica este mai puternic asociata cu dezvoltarea atacurilor de panica la maturitate decat separarea de tata ( studiu facut pe 1018 perechi de femei gemene).
O alta situatie in care apare atacul de panica este cea in care omul traieste evenimente frustrante in care nu-si poate exprima furia ( de exemplu: un sef sau un parinte foarte autoritar). Teama ca nu se vor putea stapani, ii face pe unii oameni sa faca un atac de panica in loc sa se revolte impotriva sefului sau parintelui asupritor.
Studiile arata ca atacul de panica apare datorita faptului ca un eveniment de viata stresant ( experimentat de subiect) are o semnificatie inconstienta ( inaccesibila subiectului) si ca desi se manifesta prin simptome somatice ( palpiatii, transpiratii, tremuraturi, senzatie de sufocare, dureri in piept, greata, ameteala, amorteli), acestea nu se datoreaza unor boli ci unor reactii psihologice. Constientizarea semnificatiei evenimentului stresant duce la disparitia atacului de panica. Constientizarea este un proces care se poate realiza prin psihoterapie psihanalitica.
Motivatiile primului psihanalist
Februarie 13th, 2007
-Supozitii personale-
Sigmund Freud a fost primul din cei opt copii ai sotilor Jacob si Amalia Freud. Desi dupa el s-au mai nascut sapte frati, a ramas intotdeauna preferatul mamei sale. Aceasta ii spunea deseori “ Tu o sa ajungi un om mare”. Mai tarziu Freud va comenta ca este foarte posibil ca un copil favorit, caruia parintii ii spun ca este plin de calitati, sa atinga de-a lungul vietii succese reale, caci inconstient el va indeplini profetia parintilor. Tanarul Freud este un elev exceptional, in 1873 primeste summa cum laudae la absolvirea studiilor secundare si deja citeste in mai multe limbi straine. Sub influenta colegului sau Heinrich Braun planuieste sa urmeze dreptul, dar se decide pentru studiile medicale dupa ce aude lectura eseului lui Goethe “Despre natura”. Isi incepe studentia la universitatea din Viena. In 1876 face primele cercetari personale le Trieste, asupra glandelor sexuale la anghile. In 1877 publica rezultatul lucrarilor de anatomie asupra sistemului nervos central la o larva de chiscar. In 1878 in cercetarile sale ( din laboratorul lui Brucke) Freud este la un pas de descoperirea neuronului ( numit in 1891 de catre Waldeyer). In 1881 isi obtine doctoratul in medicina.
In 1882 Freud o cunoaste pe Martha Bernays ( care face parte dintr-o familie de intelectuali evrei, saraci, care vroiau ca fiica lor sa se marite cu un om bogat) cu care intentioneaza sa se casatoreasca. Freud traverseaza insa o perioada de dificultati financiare care nu-I permit sa-si continue cariera in cercetare si nici sa-si intemeieze o familie. In 1883 intra in serviciul lui Meynert la Spitalul psihiatric. In 1884 descopera proprietatile analgezice ale cocainei. Freud foloseste el insusi cocaina ca tonifiant, dar o prescrie amicului sau Fleischl, care era morfinoman, agravandu-I situatia. Este criticat in cercurile medicale. Incepe sa trateze maladiile nervoase prin electroterapie. In acelsi timp a pus la punct o metoda de colorare a preparatelor neurologice ( pentru microscop) si publica un articol in acest sens si o monografie despre cocaina. In 1885 ocupa un post intr-o clinica privata unde se folosea hipnoza. In luna aprilie a acestui an isi distruge toate documentele. Obtine apoi o bursa de studii si alege sa mearga la Paris, la Charcot, la spitalul Salpetriere. Acolo observa manifestarile isteriei si efectele hipnozei si ale sugestiei. In 1886 tine la Viena o conferinta despre isterie si ofera o dare de seama despre ceea ce a vazut la Charcot. Este primit cu ostilitate. In duminica Pastelui a acestui an isi deschide cabinetul personal, iar in septembrie se casatoreste cu Martha cu ajutorul unui prieten care il sustine financiar in ambele ocazii. In 1887 fara a abandona electroterapia, incepe sa foloseasca hipnoza. In noiembrie il cunoaste pe Wilhelm Fliess. Acest moment marcheaza inceputul unei mari prietenii si al unei corespondente de o importanta hotaratoare pentru nasterea psihanalizei. In decembrie ii trimite prima scrisoare lui Fliess. In 1895 publica impreuna cu Breuer “ Studii asupra isteriei”. Lucrarea sustine etiologia sexuala a nevrozelor. In 1896 isi scandalizeaza auditoriul intr-o conferinta asupra etiologiei sexuale a isteriei. In acest an foloseste pentru prima oara termenul de psihanaliza.
Sa fie oare toate aceste treceri de la anatomopatologie la cocaina, apoi la incercari de tratare a bolilor nervoase doar niste intamplari conjuncturale sau incercari de a descoperi ceva nou? Sau de a deveni un om “mare”? Si ce rol sa fi avut nevoia unei situatii materiale suficiente si stabile pentru intemeierea unei familii? Sa fie oare “datoria” de a indeplini profetia buna a mamei si nevoia unei familii combinatia imbatabila care a dus la descoperirea psihanalizei? “ Un scenariu posibil!” ar zice un psihanalist. Dar sa nu uitam: doar un scenariu.
Cate Ceva Despre Bolile Psihice
Februarie 13th, 2007
Tulburarea de somatizare: boala pshiatrica severa si cronica caracterizata prin numeroase acuze somatice ( durere, simptome gasto-intestinale, sexuale si neurologice) care nu pot fi complet explicate printr-o boala somatica.
Manifestari: Incepe in adolescenta sau tinerete cu numeroase plangeri despre dureri corporale vagi. Orice parte a corpului poate fi afectata. Simptomele tipice include durere de cap, greata si voma, balonare, dureri abdominale, diaree sau constipatie, tulburari ale ciclui menstrual, oboseala, pierderea dorintei sexuale, dureri sau usturimi la urinare.Barbatii se plang frecvent de tulburari de erectie sau ejaculare. Desi simptomele sunt in principal fizice, exista anxietate si depresie. Tipic, pacientii isi descriu simptomele ca “ insuportabile”, “ peste orice imaginatie”, “ cele mai rele posibile”.
Atacul de panica: presupune debutul brusc a cel putin 4 din urmatoarele 13 simptome:
- durere in piept
- stare de soc
- ameteala sau lesin
- frica de moarte
- frica de a inebuni sau de a pierde controlul
- senzatie de ireal, straniu sau detasare de mediul inconjurator
- imbujorarea obrajilor
- greata sau dureri abdominale
- senzatie de amorteala sau intepaturi
- palpitatii
- senzatie de sufocare
- transpiratii
- tremuraturi
Simptomele ating maximul de intensitate in 10 minute si dispar dupa cateva minute.
Tulburarea de stress posttraumatic: boala in care un eveniment traumatizant coplesitor este reexperimentat, determinand frica intensa, neputinta, oroare si evitarea stimulilor asociati cu trauma.
Cand se intampla lucruri teribile unele persoane sunt afectate de ele pe termen lung. Astfel, evenimentul traumatic este retrait in repetate randuri, de obicei prin cosmaruri si flashback-uri. Persoana evita stimulii asociati cu trauma si are o reactivitate scazuta la mediul inconjurator ca mecanism de control al simptomelor. Depresia apare in mod obisnuit. Uneori debutul este intarziat, aparand dupa luni sau ani de la evenimentul traumatizant.
Depresia: dispozitia este depresiva, iritabila si/sau anxioasa. Pacientul pare distrus, incruntat, are colturile gurii cazute, sta cocosat, nu priveste in ochi iar discursul este monosilabic sau absent. Dispozitia depresiva poate fi acompaniata de sentimente de vina, autoreprosuri, scaderea capacitatii de concentrare, indecizie, scaderea interesului pentru activitatile obisnuite, retragere sociala, senzatie de neputinta si ganduri recurente de moarte si suicid. Tulburarile de somn sunt obisnuite. La unii, tristetea este atat de mare, incat nu pot plange; acestia se plang de incapacitatea de a simti emotii obisnuite ca bucurie si placere si de senzatia ca viata e lipsita de culoare.
Personalitate paranoida: Oamenii cu acest tip de personalitate sunt reci si distanti in relatiile interpersonale sau controlatori si gelosi daca sunt atasati de cineva. Tind sa reactioneze cu suspiciune la modificarile de situatie si sa gaseasca motive ostile si rauvoitoare in spatele unor actiuni inocente ale celorlalti. Cand cred ca li se confirma suspiciunile reactioneaza in feluri care-I surprind si sperie pe ceilalti. Persoanele paranoide obisnuiesc sa initieze actiuni legale impotriva altora, actiuni in care sunt foarte eficienti si constiinciosi, desi in mod normal au prefera activitatile solitare. Tendinte paranoide pot aparea la indivizi cu un defect sau handicap. De exemplu, o persoana cu surditate cronica, poate interpreta gresit ca cailalti o barfesc sau rad de ea.
Personalitate schizoida: Oamenii cu acest tip de personalitate sunt introvertiti, retrasi, solitari, reci si distanti. Adesea sunt absorbiti de gandurile sau sentimentele lor si se tem de apropiere si intimitate cu ceilalti. Sunt reticenti, visatori si prefera speculatiile teoretice actiunilor practice.
Personalitatea schizotipala: Ca si cei cu personalitate schizoida, oamenii cu personalitate schizotipala sunt izolati social si detasati emotional, dar, in plus, au bizarerii de gandire, perceptie si comunicare, de tip gandire magica, clarviziuni, convingerea ca frgmente din carti, ziare, emisiuni de televiziune li se adreseaza, idei paranoide. Aceste bizarerii sugereaza schizofrenia dar dar nu sunt niciodata atat de severe.
— Pagina Urmatoare »