Cabinet de psihiatrie si psihoterapie

Psihanaliza: Este cel mai intensiv si riguros dintre tipurile de terapie. Pacientul este vazut de trei pana la cinci ori pe saptamana, in general pentru un total de cel putin cateva sute de ore,de-a lungul unui numar de ani. Pacientul sta culcat pe canapea, iar terapeutul sta mai in spate, in afara campului vizual al bolnavului. Pacientul incearca sa spuna liber si fara sa se cenzureze tot ceea ce-I trece prin minte, sa asocieze liber, pentru a-si urmari sirurile de ganduri cat mai in profunzime posibil, pana la cele dintai radacini ale lor. De asemenea, pacientul face asocieri in legatura cu continutul viselor si cu sentimentele de transfer evocate in cursul procesului. Analistul foloseste interpretarea si clarificarea pentru a ajuta pacientul sa-si lucreze si rezolve conflictele care ii afectau viata, adesea in mod inconstient. Psihanaliza necesita ca bolnavul sa fie stabil, bine motivat, volubil si cu capacitate de a se privi pe sine. Pacientul trebuie, de asemenea, sa fie capabil sa tolereze stressul generat de analiza fara sa regreseze sau sa se tulbure prea mult ori sa devina prea impulsiv.

Psihoterapia orientata psihanalitic: Se bazeaza pe aceleasi principii si tehnici ca si psihanaliza clasica, dar este mai putin intensa. Exista doua tipuri: psihoterapia orientata spre constientizare sau expresiva si psihoterapia suportiva sau relationala. Pacientii sunt vazuti de una sau doua ori pe saptamana, sezand pe scaun, cu fata catre terapeut. Scopul- rezolutia conflictului psihologic inconstient- este similar cu acela al psihanalizei, dar se pune mai mult accent pe chestiunile realitatii de zi cu zi. Pacientii potriviti pentru psihanaliza sunt potriviti si pentru acest tip de terapie, la fel ca si bolnavii cu o gama mai larga de probleme simptomatice si caracteriologice. Pentru aceasta terapie sunt potriviti si pacientii cu tulburari de personalitate.

In psihoterapia suportiva elementul esential este sprijinul, suportul, si nu dezvoltarea intelegerii ( constientizarii). Acest tip de terapie este adeseori tratamentul de electie al bolnavilor cu vulnerabilitati serioase ale egoului, in special al pacientilor psihotici. Bolnavii aflati intr-o situatie de criza, cum ar fi doliul acut, sunt si ei potriviti. Terapia poate fi continuata pe termen lung si poate sa dureze multi ani, in special in cazul pacientilor cu probleme cronice. Suportul poate sa ia forma fixarii de limite, cresterii testarii realitatii, reasigurarii, sfaturilor si ajutorului pentru dezvoltarea abilitatilor sociale.

Psihoterapia dinamica scurta: este un tratament pe termen scurt, care consta in general in 10 pana la 40 de sedinte pe parcursul unei perioade mai scurte decat un an. Scopul, bazat pe teoriile freudiene, este acela de a dezvolta intelegerea conflictelor subiacente; intelegerea duce la modificari psihologice si comportamentale.

Aceasta terapie este mai confruntationala decat celelate terapii orientate catre constientizare, prin aceea ca terapeutul este foarte activ in sensul directionarii repetate a asocierilor si gandurilor pacientului catre ariile conflictuale. Numarul de ore este stabilit explicit de catre terapeut si pacient inainte de inceperea terapiei, iar ca focus al terapiei se alege o arie de conflict specifica, circumscrisa. Nu se incearca obtinerea unor scimbari mai extinse. Pacientii potriviti pentru aceasta terapie trebuie sa fie capabili sa defineasca o problema specifica, centrala, careia sa I se adreseze terapia si trebuie sa fie bine motivati, cu capacitate de a se privi pe sine si capabili sa tolereze cresterea temporara a anxietatii sau a tristetii pe care o poate evoca acest tip de terapie. Pacientii care nu sunt potriviti ii include pe cei cu structuri fragile ale egoului (de ex. pacientii suicidari sau psihotici) si pe cei cu control deficitar al impulsurilor (de ex. pacientii borderline, cei care abuzeaza de substante si personalitatile antisociale).